vremuri, vremuri ... pe doua roti !

Era un Crăciun foarte rece în iarna anului 1984, un an la fel ca oricare altul ... si .... nici nu mi-am putut imagina cât de genial urma sa fie acel moment datorita cadoului pe care l-am primit. A fost o extrem de frumoasa bicicleta roşie cu alb, un Pegas! Era in acele vremuri un lucru extraordinar si demn de indelungi povesti si rastalmaciri, de mandrie, fala si de ce nu, in cele din urma, era sigur o amintire placuta ce urma sa imi ramana vie in memorie mult timp de acum inainte. Am fost extrem de dornic de a ieşi la o plimbare imediat ce am primit minunata bijuterie, dar a trebuit sa aştept mai mult de trei săptămâni înainte ca zăpada sa se fi topit destul, aşa ca atunci cand am putut sa o folosesc, am profitat pe deplin! A fost cel mai minunat lucru din viaţa mea şi am mers peste tot cu noua mea bicicleta. Nimic si nimeni nu m-ar fi putut impresiona mai mult decat acel mic capat de fericire al acelui moment.
Dar ,după un timp, după ce m-am mai familiarizat cu 'cultura' bicicletelor mi-am dat seama că aripile şi coşul erau ceva necesar si chiar îmi “ridicau” enorm din valoarea bicicletei! Fiind un băiat manierat, am discutat despre acesta noua schimbare cu părinţii mei pentru a avea cea mai tare bicicleta din cartier, … ei bine, nu-mi mai amintesc de ce nu au fost de acord şi in final chiar am ajuns la concluzia ca era totusi mai bine sa ramanem totusi putin mai « acoperiti », adica sa incercam sa nu iesim atat de tare in evidenta cu acea bicicleta pentru ca deja se auzeau vorbe 'rele' despre noi, prin cartier. Am folosit pentru multa vreme după aceea bicicleta asta, am dezmembrat-o, am folosit cred ca fiecare parte si particica din ea, până când nu am mai putut sa o folosesc. Dupa aceea a ramas pentru multa vreme in curtea din spate, imi era mult prea greu sa ma despart de buna si vechea mea prietena, rosiuta!
Da, la un moment dat devenise de fapt un fel de cimitir de vechituri din care ma serveam oridecateori aveam nevoie de o noua particica pentru asamblarea unei noi parti in bicicletele mele.
Au trecut enorm de multi ani de atunci, dar parca inca o mai vad si azi, si nu atat perioada cat a stat, parca sfidatoare, in curtea din spate, nemaiputand fi de nici un folos, ci ceea ce imi amintesc mai mult este de fapt acel Craciun, acel moment cand aveam sa descopar acest obiect care urma sa imi infrumuseteze viata pentru urmatorii ani. Nimic nu se compara cu acele momente, cu acel univers oferit in totalitate si pe deplin de aceasta bijuterie ! Da, eu chiar asa o numesc, bijuterie ! E ceva exceptional si chiar si in ziua de azi mi-au ramas foarte dragi bicicletele si folosesc cu orice ocazie scuza bicicletei pentru o dupa-amiaza la aer curat !
Particip cu acest articol ca si concurent pentru un loc in echipa de bloggeri a http://www.trichallenge.ro/ , categoria ciclist.