O bicicleta este uneori nemuritoare!

Acum câţiva ani am locuit timp de aproape 5 ani in Suedia. Un prieten de-al unei familii din Marea Britanie vizitase cu ceva timp in urma oraşul Goteborg pentru cateva săptămâni pentru a lua un pic de aer de mare, soare şi „vant napraznic nordic”. Pentru călătoriile sale în jurul oraşului si-a cumpărat o bicicleta la mâna a doua. El s-a bucurat de bicicleta sa atât de mult timp că a stat în oraş, adica timp de 5 luni (! In cele din urma). Din păcate, intr-un final, a ramas fară bani şi a trebuit să se întoarcă acasă. In ultima zi, chiar deprimat, a lasat magnifica sa bicicletă veche verde, cu o notă şi a luat autobuzul catre aeroport. Nota spunea: „Plec, te las cu bine, prietenul meu loial italian. O rugăminte am, nu o lăsati să moară mizerabila aici în garaj".

Ajunsă in Suedia după plecarea sa, am folosit acea bicicletă şi am vizitat aproape fiecare plajă din apropiere. Bicicleta mi-a servit fără probleme timp de aproape 5 ani. Eu locuiam intr-un cartier de case, proprietate proprie, la mai bine de 25 km de centrul orasului astfel ca eram exact la „granita” de schimb de zone a traficului urban al circulatiei autobuselor. In plus, pentru ca lucram doar după-amiezele mi-am gasit o modalitate de a castiga cativa bani in plus din ceva jobb extra. Asa că mergeam cam la fiecare două zile in Kullavik, cam la 18 km si pentru că deja era altă zonă, mergeam cu bicicleta in loc sa iau autobusul pentru ca sa economisesc si să răman cu suma intreagă de bani pe care o primeam, fără să o nimicesc pe toată pe taxa de autobus. Mai greu a fost la inceput dar după ce mi s-a explicat am găsit un drum mult mai scurt si cimentat, bine-inteles, pentru pedalarea „zilnica” si scurtat, cred, cu vreo 5 km fătă de traseul autobusului. A fost, pentru mine, o experientă unică si extrem de plăcută! Mergeam pe drumuri stramte, printre căsute, prin padure, pe langa zone muntoase sau rauri impădurite, dar si pe autostrada, pe langa sosea, pe stramta alee lăsată anume pentru biciclete sau pe langă soseaua umbrita de greutatea muntelui care se ridica la marginea soselei care imi tăia uneori calea. Alteori schimbam traseul si ba incercam un nou drum, ba mergeam putin mai departe pană la marginea dealului pentru a mă putea bucura pe deplin de ascunsa frumusete a mării. Lucru ciudat, oricat incerc să imi aduc aminte nu reusesc să imi aduc aminte decat de o ploaie, două, din toate aceste „drumetii cu peripetii”, le-as zice eu.
Pentru nordici acest lucru era deja o obisnuintă asa că imi aduc aminte cu plăcere ziua in care chiar am luat feribotul si am ajuns pe una din insulele din apropiere pentru a explora insula si pentru un mic pick-nick. Am fost extrem de plăcut impresionată de combinatia mare - transport local cu vaporul si de vantul năpraznic care părea ca nu deranjeaza pe nimeni altcineva decat pe noi, continentalii!
Ce pot să spun, viata de oras, in tarile vestice, oricat de frumoasă ar fi ea, nu poate fi concepută fără bicicleta din garaj folosită la maxim!Am vrut sa profit de acesta ocazie pentru ca sa ma inscriu in Triathlon Challenge Mamaia si sa va invit pe toti sa va inscrieti daca doriti si daca sunteti pasionati, la fel ca si mine, de unul din cele trei sporturi cuprinse in triatlon: ciclism, innot sau alergare. Pe mine ma tenteaza ciclismul , dvs puteti citi mai multe detalii pe: http://www.trichallenge.ro/